LazyPizza Spiralata , wine effect

Am lucrat …. , dar inainte de asta, sa spun ca nu ii inteleg pe acei oameni care se plang ca merg la munca . Se plang de serviciul pe care il au, de angajator de program de ….. “mama lui de patron” sau nu. Dar sunt bucurosi de ideea de salariu dar nu si cat il au . Ii compatimesc , sa mergi si sa stai 8- 12 ore intr-un loc pe care il urasti trebuie sa fie greu, oricat ai avea leafa nu compenseaza si atunci apare nemultumirea. Eu am “lucrat ieri” 12 ore sau mai bine, de pe la 13 si ceva pana la 02 si ceva . am plecat la 05 AM spre casa si sincer imi parea rau . inainte cand lucram numai de noapte imi placea cand ma intorceam spre casa si priveam pe cei ce merg la munca, era fascinant, am si scris parca despre ei. Acum m-am intors acasa cand altii mergeau la munca, aceleasi fete plouate si somnoroase dar …. imi parea rau ca merg acasa si probabil am sa dorm, pierd toata ziua , pierd totul ce se intampla .
“daca iubesti ce faci nu pare o corvoada ” Confucius parca spunea ca nu e munca daca iti place ce faci. sa trecem peste
Ieri ma intreaba Printesa ce vreau. Inca nu stiam. De vre-o saptamana vreau pizza , asa ca am luat drojdie uscata un plic, faina am acasa, am mai luat ce mai trebuie la pizza , blat rezolvat, pun pe ea ce? masline, am luat , ciuperci, am luat taiate gata la borcan, carne …… am luat salam de vara , un cascaval mult prea mare dar e ok, il mananc gol, imi place. am luat oua ca nu mai aveam dar nu am pus, am uitat . o rosie . si nu mai stiu. vedem.
Trebuie neaparat 1,5 litri vin rosu, pus un pahar si baut cam jumatate din pahar si savurat in fata ingredientelor
Aluat :
aveam doua pungi de 1Kg faina incepute , am luat-o pe cea de deasupra putin sub jumatate goala . am pus jumatate din ea , am adaugat cam 3/4 din pachetelul de drojdie , amestecat cu un deget sa nu ma murdaresc, am adaugat cam o linguritza de zahar (de doua ori cu trei degete) apoi putina sare (de trei ori cu doua degete). Am adaugat putina apa si am amestecat ., mi s-a parut putin.,asa ca am mai pus faina si drojdie , am pus iar apa si am framantat pana s-a desprins aproape tot de pe mana , dar inca mai aveam pe mana asa ca am pus putin ulei in palma si am continuat sa framant pana nu a mai ramas nimic . Am acoperit aluatul si l-am lasat la crescut , cam inca un pahar jumatate de vin
Intre timp am taiat cele necesare, am taiat eticheta de la tricou ca ma deranja de ceva vreme, am schimbat foarfeca pe cutit si am taiat felii vara de salam . am scos samburii de la masline printr-o metoda secreta stiuta doar de mine si le-am mai taiat de cateva ori, am taiat o rosie felii, am scurs ciupercile gata taiate ( timp castigat pt inca putin vin ) pe care le-am clatit intr-o apa , vinul era pt mine. Am mai facut nu stiu ce si am vazut ca aluatul crescuse , era timpul sa pun la un loc totul. Am inceput cu vinul si o bucata de cascaval pe care am mancat-o. 
Am uns tava cu ulei si am pus aluatul intins pe aproape toata suprafata tavei, mai trebuia faina in aluat sa fie putin mai mul, stiu pt data viitoare ca 500 g faina e perfect, acum trebuia sosul de pizza pus peste blat , era bine daca m-as fi gandit la el si as fi facut dar …. am mai baut vin sa-mi treaca dorul sosului lipsa , am uns blatul cu catchup picant si am bagat blatul in cuptor sus sa se intareasca putin pe deasupra inainte sa pun restul ingredientelor . Am adaugat vin in pahar si baut, scos blatul din cuptor si am pus maslinele , salamul, ciupercile , rosiile si pe deasupra am ras cascaval din belsug as spune dar am ras din mana,am ras de nu mai vedeam ce e sub el, mandru de ceea ce a iesit mi-am facut cinste cu un pahar de vin. am bagat tava in cuptor si am fugit la calculator.
M-am trezit foarte speriat si am vrut sa ma dau din pat jos , am zis ca am uitat tava in cupor si s-a ars totul ,imi imaginam ca in tava e ceva negru, chiar as fi vrut sa vad cum arata , dar inainte sa sar din pat mi-am dat seama ca pizza chiar a fost buna , mancasem cu cateva ore in urma din ea , nu am uitat nimic in cuptor. Am mai mancat o felie unsa pe gat cu vin si m-am culcat iar .

Cu gandul la un tort. Sa fie cu bere?

Am pus aluat pe ala Micu

Sunt un pervers , stiu . Nu o sa scriu prostii, doar m-am gandit.
Bine, tot prostii sunt, dar alt fel ….
Am vazut hot-dog in foietaj , am vazut si cabanos in foietaj . Mancam mici ( mititei sau cum vreti sa-i spuneti ) , eu fac mici in tigaie , prea lenes pt gratar si ma gandeam daca or fi buni acoperiti cu foi . Am pus o coala alba peste ei … nu arata comestibil . Glumeam.
A trecut 2-3 saptamani si m-am hotarat ( noroc cu Printesa ca mi-a cumparat foi de placinta) .


Am avut una bucata caserola cu mici gata formati ( doar nu va ganditi ca stau eu sa fac mici ) , un pachet foi placinta , unt aveam nevoie dar lipsea , ulei , tigaie , timp si bere . Cheful de gatit a venit dupa prima bere .
Micii mi s-au parut cam grosi asa ca i-am taiat in doua , pe lungime , logic, daca taiam pe latime deveneau scurti . I-am prajit in tigaie si au devenit si scurti si nici subtiri nu mai erau . Caldura asta … unele lucruri le face mari si groase …. altele mici si …. sa trecem peste .
Cand au fost gata micii si a doua bere am desfacut pachetul de foi , atunci am realizat ca nu sunt bune , ar trebui un aluat frantuzesc dar nu stiu daca este in comert .Data viitoare ma risc si fac eu , mult de munca dar se merita. Am taiat foile (pe lat) cam in trei , am uns cu ulei am pus un mic si am rulat doua foi pt fiecare mic . Pe la jumatate am terminat uleiul care il aveam in castron si am pus apa ( experimentam) . am terminat foile si restul de mici i-am mancat si am mai baut bere.
Am uns tava cu ulei , am asezat micii si i-am dat la cuptor pana am spalat ce murdarisem .
Trebuia putin mai rumeniti sa fie deasupra dar erau gata si nu mai aveam rabdare asa ca i-am scos .
Sunt minunati la gust , dar trebuie alt fel de foietaj .
I-am mancat pe toti , am mai baut o bere si am adormit cu gandul la aluatul frantuzesc …. care ar merge cu spanac .
Nu-mi place spanacul.

Lasagna , cum sa nu faci

Da stiu , nu am mai postat de mult . Am mancat la conserva .
Azi m-am hotarat sa fac Lasagna. Nu aveam nici cea mai mica idee cum se face , nu am facut niciodata si nu am mancat niciodata . Nu prezenta interes si nimeni nu mi-a oferit. Printesa ( persoana importanta nu se spune cine e ) probabil plictisita de toata treaba cu Lasagna, retete , ingrediente … impartaseam cu ea toate gandurile mele cum sa o fac, cum se face, ce trebuie, ce-mi trebuie, ce nu am si ce nu , m-a intrebat de unde ideea cu lasagna. Nu am stiut sa-i raspund . Dar vroiam sa fac sa manance si ea , ceva ce ii place , nu are nici un farmec cand gatesti si mananci doar tu , cand gatesti o faci pentru altcineva , restul e ” a face mancare” . asa ca prima data ( stiam ca ii place spanacul) am zis ca fac lasagna cu spanac , mie nu-mi place , nici nu m-as fi atins . Apoi …. dupa sugestiile primite de la ea am hotarat sa fac lasagna cu carne de porc, carne de porc la conserva . mai usor de facut. Am batut toata ziua la cap Printesa cu ce imi trebuie , am facut lista, am cumparat ce scria in reteta ( luata de pe net si modificata, normal) . Am ajuns acasa si am inceput :
Am taiat o ceapa mare , eu am zis ca am taiat-o marunt dar cand am pus-o in tigaie am vazut si bucati mai mari, deci nu am tocat bine. Am dat pe razatoarea mica aproape doi morcovi, am mai mancat din ei . Imi trebuie razatoare mare
am pus ulei in tigaie ( imi trebuie o tigaie de care nu se prinde) apoi am pus ceapa , am fugarit-o cu o lingura ( imi trebuie o lingura de lemn) timp de cateva minute pana s-a … pana s-a … facut moale , ha. apoi am adaugat morcovul ras si putina apa, am mai adaugat putina apa ,ca prima putina apa parca a disparut am lasat focul mic si a fiert putin , intre timp am pisat in mojarul meu cel nou putin piper, am adaugat in el dupa ce piperul boabe era praf putina nucsoara macinata deja . am pus piperul si nucsoara in tigaie ( un fel de wonk ) amestecat bine si am lasat sa mai scada . am desfacut conserva de carne si am gustat , m-am oprit din gustat ca nu mai aveam ce pune in sos , am amestecat bine . toata treaba aia din tigaie incepuse sa fiarba de parca erau vulcani noroiosi , am murdarit tot aragazul . dupa ce a scazut am pus sos de rosii , nu stiu cat am pus, m-am oprit cand am crezut eu ca e gata si am mai fiert pana am crezut eu ca asa ar trebui sa arate acel sos . Am pus intr-un castron ( nu am alta tigaie pt restul) , urma sosul cu unt si faina, ma gandeam ca asta e cu probleme, unt putin faina amestecata sa nu faca cocoloase … rumenita … , am pus 3 pachete mici de unt, 30 grame , in reteta spune 20 grame si trei linguri pline cu faina , am pus untul si o lingura faina , am inceput in ploaie , nu afara , in casa in bucatarie, faina am pus-o in ploaie sa nu faca cocoloase … am vazut ca prima jumatate nu a facut am pus restul de lingura tot, amestecat bine … nici un cocolos , am luat alta ingura cu faina, nu am riscat am pus tot in ploaie , pe la jumatatea lingurii pusa … mi s-a terminat untul, totul era gros , am mai pus faina si ramanea uscata , nu avea ce sa o umezeasca , asa ca am hotarat sa pun laptele , am pus lapte am pus faina, am pus lapte am amestecat , am pus faina,,,, nici un cocolos , erau bulgari deja . dar furculita si bicepsul meu a facut ca totul sa fie lichid , am mai pus lapte am mai fiert pana am oprit totul cand in mintea mea arata a sos . Bucuros ca am facut si asta …. am terminat a doua bere.
Acum urma foile de lasgna, din cate am citit eu cica e cam dificil sa le fierbi , unele cica nu trebuie fierte …. asa am aflat ca sunt foi diferite care se fierb si care nu. pe cutia mea scria in italiana ceva , un desen imi arata ca andante necesita cateva minute . am pus apa intr-o cratita , am adaugat sare si putin ulei, am pus direct cu sticla si putinul a fost mai mult , am adaugat cate o foaie incet , am pus aproape un pachet apoi le-am pierdut, apa s-a tulburat si nu le mai vedeam, clocote ca si cum apa se simtea arsa sub si vroia sa scape, am lasat sa clocoteasca, imi era frica sa caut foile in apa , le-am lasat … asta era , sa faca ce vor. Mi-am facut curaj si am bagat o paleta si le-am ridicat , erau umflate frumos si nici una nu era lipita , hmmm, ceilalti nu stiu ceva ma gandeam eu . Le-am scos si le-am lasat sa se scurga . Aratau perfect pt o lasagna, zic eu ,care nu am mai facut .
Tava, cica, zicea reteta, ca trebuie unsa cu unt , de unde unt? nu mi-a ajuns pt faina , asa ca am uns-o cu ulei , am pus … am aranjat un strat de foi , peste ele am pus acel sos, amestec zic eu.. cu carne , intins frumos cu lingura apoi trantit sosul cu lapte si apoi ras cascaval , pe razatoarea mica din dotare , am pus alt strat de foi ,carpit frumos cu bucati de foi, le-am rupt cand le-am scos din apa, urmat carne-sos , faina lapte sos si cascaval ras pana am terminat sosul cu faina care nu avea unt destul . mai ramasese putin carne-sos pe care l-am pus deasupra , urma acel ultim strat de foi pe care nu-l mai aveam , s-au terminat alea fierte si mi-a fost lene sa fac altele asa ca am ras cascaval deasupra . Am spart 3 oua intr-un castron , am ras restul de cascaval care a ramas dupa ce am mancat din el , amestecat bine si pus peste ultimul strat din tava . aprins cuptorul, am acoperit tava cu folie de aluminiu si am lasat cam 30-45 minute, nu mai stiu exact ca am uitat cand am bagat. Dupa minutele 45, aproximativ am luat folia de pe tava si am lasat in cuptor , nu stiu ce face acolo ca eu scriu ce cititi acum, ma uit mai tarziu si va spun. M-am uitat si am scos din cuptor, arata minunat, rumenita frumos de salivezi . Am taiat din ea asa fierbinte ….. sosul ala inca e moale , e aiurea. sa nu faceti ca mine . am sa gust cand nu o mai frige . Am gustat . Cum ar trebui sa fie ? nu am mai mancat pana acum, e gustoasa , e comestibila, dar e lasagna sau ……? asa ar trebui sa fie?
damn, am exagerat cu piperul.

Sărbuşcă de Hîrţeşti

Am utilizat diacriticile ,că doar sunt moldovean şi vreau să se înţeleagă ce scriu .   Ca întotdeauna , mamele fac cea mai bună mâncare . Mama mea este o profesoară în gătit , cheam-o acasă şi nu contează ce ai în frigider , orice ar fi, ea găseşte mereu o modalitate să le combine şi să iasă ceva comestibil. Nu numai că e comestibil dar e şi foarte bun. Deh, e mama mea , am crescut cu ce a gătit . E normal să-mi placă. Dar din câte ştiu eu, nimeni, dar absolut nimeni din cei care au mâncat ce a gătit ea nu au zis că nu e bun, din contra .
Şi cum aşchia nu sare departe de trunchi ( era o vorbă ) …. atunci când părinţii ştiu să spargă lemne . Că la mine se pare că nu ştia nici unul să o facă, că nu a sărit nici o aşchie în direcţia mea . Zic amândoi că ….. şi tata ştie să gătească . Ţin minte , când eram mic , găteau amândoi , împreună sau pe rând . Făcea tata nişte sarmale …. , făcea de toate . De la prăjituri la supe …. Deci am părinţi foarte cunoscători în ale gătitului . Eu sunt o aşchie din altă parte se pare .
Am ceva ani de când sunt plecat de acasă , nu am mai mâncat Sărbuşcă de foarte mult timp . Tot o “ameninţam” pe mama că fac , să-mi spună cum, mi-a spus cred că de vre-o trei ori . Ca reţetă e super simplă . Nu am făcut până acum, şi se pare că am uitat iar cum mi-a zis că se face că nu a ieşit ca a ei.
La noi Sărbuşca văd că e puţin diferită de ce am găsit pe net . Dar sunt din moldova , mamă o ştie de la mama ei care o ştie de la mama ei care o ştie de la mama ei care o ştie doar ea ştie de unde … Deci e originală , e de la ţara de la mine . Sărbuşca de Hîrţeşti dacă vreţi , acolo e la ţară la mine. Dacă mai este la fel în altă parte nu-mi pasă   .
A mamei e originală pt mine.
Alo , cum se face   Sărbuşca?
Bună şi ţie
saru’mână , ce faci?
Eram la o ţigară
Cum se face Sărbuşca ?
Tot nu ai făcut?
Nu am avut timp , am lucrat mult …
Lenea mare , ştiu
:) ( doar e mama, mă cunoaşte)
Zi-mi acum că scriu
Păi … 2-3 cartofi ( că doar nu o să faci praznic) , zarzavat , lapte acru , un ou , morcov, păstârnac …..
stai aşa , deci cartofi , un morcov , un păstârnac mai mic , nu?
da
zarzavat ce zarzavat ?
verdeaţă , pătrunjel , leuştean, poţi pune şi un ardei mic , e timpul urzicilor poţi să pui …..

nu. nu , fără buruieni multe , ştiu că începe sezonul lor dar fără
poţi face şi fără

aşa , fără
păi … zi-mi cum fac
pui ceapă tocată , cartofii şi ce mai ai la fiert
cam de pe aici nu mai ţin minte şi am făcut aşa :
reţetă în moldoveneşte ( cu traducere unde e nevoie)
Am curăţat 3 barabule , spălat şi tăiet cuburi
un morcov la fel
un păstârnac nic ( cum ne-am inţăles)
am avut un chipăruş mai prichindel şi l-am bucăţălit
şiapa am tăieto cu cuţâtu neu şel nou
şi acum surpriză pentru mama ,
am fost mai devreme să iau câteva ramuri de sălcie pt o prietenă bună şi am găsit urzici . Aşa că am tocat şi o mână de urzici


le-am pus pi tăti la şiert şî am fujit la calculator , au şiert în linişti
am crăpat un ou într-un castron , am pus şi chişleagu ( care defapt a fost iaurt) am bătut ghini

şi am turnat în oală în timp şî clocotea . S-o brânzât iaurtu-oul ăla şi s-o imprăştiet pisti tăt ( un fel di zgură aşa) , am mai pus sa’ri şî
pintrijăl uscat , şela verde o şi sămânţă prin plicuri . şi gata


Am pus într-o farfurie la răcit şi am mâncat , nici pe departe că a mamei . A ieşit bună , chiar bună , dar parcă preadulce ( o fi lipsa chişleagului) . dar a mers , e bună , e altfel .
Trebuie s-o sun pe mamă să aflu unde am greşit .

حمّص adica …..

Mi-am facut Humus cu … , nu, nu descompunerea aia de substante organice cum ar fi frunze sau mai stiu eu ce. Nu humusul ala , nici nu e corect humus sau homus ( ala e deja gatit intr-un fel ) . Am facut “mazărea berbecilor” cu ton . Naut cu ton adica . Sau cum vreti voi sa-i ziceti. Este niste boabe .
Mi-am luat o conserva de naut boabe , erau si uscate dar e prea multa munca , o conserva ton ( am luat maruntita, mai putin de mestecat) , trei ardei kapia rosii ( stiam ca folosesc maxim unul dar …. ) , ceapa stiam ca am acasa , ulei la fel si … si nu mai stiu .
Am tras de inelul conservei, “mare cat inima” nu stiu cui, am scurs nautul, din greseala mi-au scapat vre-o 4-5 boabe , nici nu-mi pasa, erau rebele deci puteau strica reteta . Am pus boabele in farfurie . Am mancat vre-o 5-6 . “E” bune si asa . dar nu prea multe. Am luat aparat special manual de desfacut conserve si am invartit pana s-a aratat tonul in toata splendoarea lui de tocat marunt ce era . ( eu cred ca tonul maruntin sunt resturi de la conserva Ton Bucati ) .
Am uitat , prin manipularea profesionista ca un adevarat Chef ce sunt a cutitului de bucatarie , intr-o maniera total artistica mi-a iesit perfect tocarea din topor de ardei si una bucata ceapa cat doua nuci . Pe care la fel de artistic le-am trantit intr-o farfurie. peste care am pus boabele care spuneam. peste care am pus tonul ce spuneam , peste care am pus ….. hmmm , ce am mai pus ? Am pus sare ( trebuie si la lapte dulce, la mine) .Si am strans de jumatatea aia de lamaie pana i-au iesit samburii.  Am amestecat totul si mi-am amintit ca parca trebuia si ulei. In momentul ala am ramas …. cu ce aveam in mana . nu mai stiam daca trebuie ulei de masline sau merge si cu ulei de “sorica‘ ( asa se spune la mine la tara) . singurul ulei in casa era de floarea cu soarele prieten. Am pus de ala , am pus muzica la maxim si am amestecat , amestecam cu o furculita si muzica acoperea tipetele imaginare ale boabelor.
Aveam un surplus de maioneza , cum nu aveam nimic verde sa pun la amestecul ala … era bun o salata dar semintele inca sunt in plic. Daca luam o buruiana de pe afara ar fi dat bine in poza dar nu si in burta . si am zis : una din doua, rau la burta si poza estetica sau rau la burta si folosita maioneza aia dar poza simpla .
Am adaugat maioneza , nu am mai facut poze ca ….. nu a mai vrut telefonul , nu i-a placut ce a vazut probabil.
De data asta am mancat ce am facut si sa stiti ca e chiar minunat , puteti renunta la maioneza dar a mers cu bere .

(spatiu liber pt emoticonul de pe mess care se tavaleste de ras) .

PS1, nu scriu retete, asa ca nu faceti ca mine
PS2 , poze din telefon facute la lumina flamei de la aragazul aprins cu al doilea chibrit .

Pentru o Craita

De LazyChef aţi auzit ? Eu sunt ăla , cel mai mare bucătar fără bucate . Mă uit mereu pe site-uri culinare şi îmi place tot ce văd . Îmi place mai ales dacă are poze ( nu mă omor cu cititul) şi mereu îmi zic : pot şi eu asta .
Să găteşti nu este greu , e chiar o plăcere şi nu am să înţeleg niciodată pe cei care se gândesc la gătit cu oroare. Dar sunt prea lazy şi să-mi ofer plăcere . Aşa că bucătăria mea nu e bucătărie .
Am promis lui Crăiţa că am să fac două reţete de la ea . Două, una nu-mi ajungea . Şi când eu promit prea mult ajung să nu fac nimic . Îmi pare rău Crăiţă , nu am făcut nimic de la ţine .
În schimb am maltratat nişte foi de plăcintă şi un pui aproape întreg .
Sâmbătă seară am ajuns acasă cu un pui grill congelat , foi de plăcintă , telemea … şi două pacheţele cu seminţe de flori . Seminţele de flori am să le las pt altă postare . Duminică dimineaţă , adică azi, m-am trezit cu un pui dezgheţat şi un sul moale .

Telemea în foi de Viţă ,

glumeam . Din foietaj am făcut aşa :
am tăiat ambalajul , am scos foile şi l-am desfăşurat . Poţi scrie pe ele , hmmmm .. să scrii o poezie pe aluat şi s-o numeşti Poezie Foietata , să o coci şi să o oferi persoanei iubite să-ţi savureze cuvintele.
Să revenim , am făcut un piure din trei cartofi inegali ( a se vedea în poză) după ce s-a răcit am amestecat cu telemeaua sfărâmata ( sfat, folosiţi o furculiţă mai rezistentă , a mea s-a îndoit. şi un vas mai mare că eu am dat pe jos ) După ce am mâncat puţin din amestec … păi.. era bun . Am uns o foaie cu ulei , am aşezat altă peste ea apoi am pus puţină umplutura într-o farfurie să am pt mai târziu să mănânc . Din ce a rămas am luat şi am pus în marginea foilor şi am rulat . am repetat până am terminat umplutura . Mi-au rămas foi şi loc în tavă , ceea ce înseamnă că am mâncat prea multă umplutura . asta e. Am aşezat sulurile în tava unsă cu ulei , am distrus posibilitatea unui ou de a deveni pui şi l-am spart , l-am bătut cu o furculiţa şi l-am întins peste suluri în tavă apoi am băgat la cuptor .
Perioadă de coacere nu o ştiu , mi-am amintit într-un timp că am ceva în cuptor şi am fugit panicat să văd dacă s-a ars dar cred că m-am panicat prea devreme, mai trebuia . Şi a mai trebuit până s-a rumenit frumos deasupra .
Am scos din cuptor , am executat două tăieturi de bucătar profesionist ce sunt şi …. mi-am amintit că nu am platouri sau farfurii prea mari aşa că …. pus cu furcă straturi de rulouri pe o farfurie normală .

Cu puiul a fost mai dificil, că nu ştiam cum să îl fac . Nu aveam ce îmi trebuia pt a face un pui şmecher .
Am vrut să îl întreb cum ar vrea dar nu avea cap , aşa e dacă umblii după puicute , îl pierzi . Ştiu eu asta .
Altă variantă nu am avut de cât să-l bag pur şi simplu în cuptor , spălat uscat machiat şi pudrat …. ( am un borcan fără etichetă aşa că nu ştiu ce am pus pe el, dar e bun) , l-am copt . A ieşit foarte fraged şi nu a fost nici uscat . Din greşeală probabil.                               

În toată treabă asta cu gătitul singură problemă a mea este … ce fac cu ce gătesc . Eu nu prea mănânc. Din pui am mâncat o pulpă, acum stă în aluminiu . Din plăcintă am mâncat puţin mai mult, cam 4 rulouri.
O variantă ar fi să gătesc pentru cineva . Vrea cineva ? :) )

Ce doare si ce legam

Program preferat zilele astea : CNN
Ţara preferată: Japonia
M-am uitat, de când a fost cutremurul doar pe CNN, nu o să scriu prea multe despre asta. Doar că aş vrea să fiu acolo. Nu, nu sunt masochist (poate puţin, dar nu e cazul acum) . Când cineva drag, cineva apropiat are probleme ai vrea să fii lângă acea persoană.
După atâtea zile doar cu…. dezastre, cu adevărate probleme. Cu oraşe măturate parţial , cu tot cu locuitori , de pe faţa pământului . Sute de cutremure în doar patru zile, un tsunami şi două explozii la o centrală atomică, nori cu radiaţii, …. şi lista poate continua. După toate astea văzute , mă simt al draq de norocos. Dar norocos parţial. Trăiesc într-o ţară în care nimeni nu locuieşte în ea. În care majoritatea sunt doar nişte pasageri printr-un câmp cultivat de cineva necunoscut şi nepăzit. Pe unde trec, fac pârjol şi distrug zicând că îşi trăiesc viaţa. O majoritate egoistă şi nepăsătoare. O majoritate rea din plăcere sau ignoranţă. O majoritate inconştientă. O majoritate patetică.
În mintea mea era Japonia , erau mii de vieţi distruse, mii de vieţi pierdute, oraşe devastate . Am văzut o bătrânică dusă pe braţe într-un cabinet. Fusese salvată dintre dărâmături. Era ok. Dar privirea ei spunea altceva, era agitată era îngrijorată era străină era înspăimântată. A zis că era cu fiica ei când a venit valul şi i-a luat casa. Pe fata ei o pierduse, nu ştia nimic de ea . În timp ce spunea toate asta , caută cu privirea ceva, peste tot. Poate căuta pe fiica ei sau doar un răspuns de la salvatori, la întrebarea: Ce face ea acum?
Am schimbat canalul la o televiziune de a noastră ,una în top, la o oră de vârf .Era o emisiune la care erau invitati cinci capete luminate ,din politică, cultură, …. Subiectul controversat care era dezbătut : autorităţile locale (nu mai ştiu de unde) au vopsit o biserică în portocaliu, culoarea partidului aflat la putere.
Mi s-a părut minunat. Ne place să ne scărpinăm în cur cu furca până ne dă sângele şi apoi dăm vina pe soartă că ne doare când stăm jos. Dacă vedem că alţii stau lejer jos, pentru că nu i-au mâncat sau au folosit altceva pentru a se scărpina, le băgam noi furca în cur. Uite aşa. Apoi , şi unii şi alţii  blestemăm pe Dumnezeu şi soarta pentru neplăcerile noastre. Pentru că suntem proşti. Pentru că nu realizăm că suntem singurii vinovaţi de micile neajunsuri pe care le avem zilnic. Suntem autorii propriilor probleme minuscule . Nu Dumnezeu e vinovat, nu soarta. El dacă se supără ne şterge de pe faţa pământului. Sunt câteva lucruri simple, dacă ar fi respectate ar fi bine pentru toţi. Dar când tu singur faci rău şi cauţi vinovaţi în altă parte…. un tsunami ar fi o soartă bună faţă de soartă pe care ţi-o faci singur  .

Previous